Mi-e dor de mine mică. Eram un copil supărat mereu, încruntat, care o făcea pe mama să râdă. Îmi amintesc cum mă prefăceam că sunt bătrână şi mă plimbam prin casă cu ochelari pe nas, cocoşată şi cu mâinile la spate şi adoptam moaca aia de acritură pe care o mai regăsesc azi la unele babe comuniste. Sau când stăteam cu sor-mea şi cu bunică-mea în bucătărie şi făceam gogoşi de mirosea în toată casa a vanilie, iar noi făceam floricele din cocă pe masă. Sau când mâncam cartofi prăjiţi – şi ce gust bestial puteau să aibă! – şi făceam “piticuţi” din ei (chestie mai degrabă scârboasă, dar pe care o mai practic uneori şi acum, când mă apucă nostalgiile), adică îi mestecam bine-bine după care îi scoteam din gură şi îi aliniam ca pe nişte soldătei în farfurie şi îi mâncam abia după ce se răceau. Sau când ne uitam la desene – chiar vorbeam cu Ioana despre the Fruitties, adoram desenele alea – chiar dacă nu înţelegeam noi o boabă de engleză şi ţopăiam ca nişte copii/nebune prin casă. Sau când făceam baie şi mă întreba Ioana dacă eu cred că “casa asta e bănuită”, adică bântuită, sau când ieşeam afară în căutare de “comori” ascunse prin cartier, pe la nu ştiu ce centrală – incredibil ce multe lucruri puteam face cu o furculiţă şi o bucată de piatră ponce -, sau când fugeam în spatele blocurilor să ne uităm peste gardul de la “armată”, cu toată că nu era decât un câmp verde acolo, sau când venea cineva în vizită şi eu mă ascundeam sub masă sau plonjam în viteză în spatele canapelei, sau când…
Mi-e dor de mine.
Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă.
Bă, ştii ce? Nu vreau să rezolv leapşa aia de la sor-mea care o are de la basu. Nu vreau, tre să fac fiţuici şi mi-e îngrozitor de lene, as usual. Probabil că sentimentul de vinovăţie o să apară mai târziu, or maybe (de preferat) never. Pentru că nu-mi mai place să blogguiesc. Şi pentru că şi-aşa auzisem că basu vrea leapşa mai departe doar la minore. So it shall be.
Pentru doritori, enjoy:
cum ar fi…
… să fie o roşie pe fiecare scaun pe care te aşezi?
… să înnebuneşti?
… să vezi un concert Bob Dylan?
… să ai mereu ochii ei aproape?
… să ai mereu tutun şi niciodata foiţe?
… să n-ai restanţe?
… să bei până mori?
… să faci plajă în Siberia?
… să deţii o alpaca (o lamă, animalul ăla din Anzi)?
… să fii mexican?
… să cânţi la vioară?
… să te cânte ea?
What sphinx of cement and aluminum bashed open
their skulls and ate up their brains and imagi-
nation?
Moloch! Solitude! Filth! Ugliness! Ashcans and unob-
tainable dollars! Children screaming under the
stairways! Boys sobbing in armies! Old men
weeping in the parks!
Moloch! Moloch! Nightmare of Moloch! Moloch the
loveless! Mental Moloch! Moloch the heavy
judger of men!
Moloch the incomprehensible prison! Moloch the
crossbone soulless jailhouse and Congress of
sorrows! Moloch whose buildings are judgment!
Moloch the vast stone of war! Moloch the stun-
ned governments!
Moloch whose mind is pure machinery! Moloch whose
blood is running money! Moloch whose fingers
are ten armies! Moloch whose breast is a canni-
bal dynamo! Moloch whose ear is a smoking
tomb!
Moloch whose eyes are a thousand blind windows!
Moloch whose skyscrapers stand in the long
streets like endless Jehovahs! Moloch whose fac-
tories dream and croak in the fog! Moloch whose
smokestacks and antennae crown the cities!
Moloch whose love is endless oil and stone! Moloch
whose soul is electricity and banks! Moloch
whose poverty is the specter of genius! Moloch
whose fate is a cloud of sexless hydrogen!
Moloch whose name is the Mind!
Moloch in whom I sit lonely! Moloch in whom I dream
Angels! Crazy in Moloch! Cocksucker in
Moloch! Lacklove and manless in Moloch!
Moloch who entered my soul early! Moloch in whom
I am a consciousness without a body! Moloch
who frightened me out of my natural ecstasy!
Moloch whom I abandon! Wake up in Moloch!
Light streaming out of the sky!
Moloch! Moloch! Robot apartments! invisible suburbs!
skeleton treasuries! blind capitals! demonic
industries! spectral nations! invincible mad
houses! granite cocks! monstrous bombs!
They broke their backs lifting Moloch to Heaven! Pave-
ments, trees, radios, tons! lifting the city to
Heaven which exists and is everywhere about
us!
Visions! omens! hallucinations! miracles! ecstasies!
gone down the American river!
Dreams! adorations! illuminations! religions! the whole
boatload of sensitive bullshit!
Breakthroughs! over the river! flips and crucifixions!
gone down the flood! Highs! Epiphanies! De-
spairs! Ten years’ animal screams and suicides!
Minds! New loves! Mad generation! down on
the rocks of Time!
Real holy laughter in the river! They saw it all! the
wild eyes! the holy yells! They bade farewell!
They jumped off the roof! to solitude! waving!
carrying flowers! Down to the river! into the
street!
………………………………….
Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas’s trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford’s beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates’ fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger’s testosterone shots, Pam Andersons’ lips! Woodstock, raves… Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!
